DIVIZAREA UNUI TEXT

Posté par Constanta-Ecaterina Naidin le 2 mars 2013

Aflată în strânsă legătură cu enumerarea verticală, divizarea unui text de o anume întindere vizează identificarea, izolarea și evidențierea  părților sale componente în vederea unei prezentări clare și coerente, care să permită cititorului o lectură fără dificultate.

Pentru limba română, acest aspect este foarte puțin reglementat oficial, găsind câteva trimiteri doar în ghidurile de redactare elaborate de facultăți pentru lucrările specifice programelor de studii dezvoltate în cadrul acestor instituții.

În cazul altor limbi, preocuparea pentru o exprimare lingvistică de calitate, manifestată în toate sferele de activitate, chiar și în viața privată, a condus la elaborarea unei structuri uniforme aplicabile aproape oricărui tip de text. Modelele de structurare prezentate mai jos sunt inspirate din lucrările de specialitate vizând divizarea unui text în limba franceză, care coincid, până la un punct, cu cele elaborate pentru limba engleză (jaloanele introductive nu corespund în cele două limbi) și care ar putea fi ușor extinse la limba română, dacă instituțiile care se ocupă de normalizarea limbii române și-ar face datoria și nu ar lăsa la voia științei informaticienilor organizarea unui text.

Astfel, structura unui text, identificabilă la suprafața unui document, cuprinde: titluri, părți, capitole, secțiuni, paragrafe, puncte etc. În redactarea computerizată, se va urmări ca, în principiu, structura de suprafață să coincidă cu structura de profunzime. Resursele puse la dispoziție de un procesor de text precum Word fac posibilă identitatea titlurilor, a paragrafelor și a secțiunilor, acestea putând coincide cu părțile și capitolele unui text de amploare sau putând să le includă. Cuprinsul generat automat va trebui să reflecte această structurare.

Pentru divizarea unui text, se utilizează unul dintre cele două sisteme de mai jos:

–        sistemul tradițional,

–        sistemul numeric internațional.

A. SISTEMUL TRADIȚIONAL

Numit și clasic sau literar, acest sistem utilizează ca elemente introductive, într-o ordine descrescătoare ce marchează importanța fiecărei părți componente, cifre și litere, în succesiunea următoare:

–        cifre romane,

–        litere majuscule,

–        cifre arabe,

–        litere minuscule italice.

1. PUNCTUAȚIA ASOCIATĂ ELEMENTULUI INTRODUCTIV

Fiecare element introductiv poate fi urmat sau nu de un semn de punctuație, inventarul acestora fiind restrâns, iar distribuția bine reglementată, astfel:

a) Cifrele romane cunosc următoarea distribuție:

I

sau

I.

sau

I. –

II

II.

II. –

III

III.

III. –

 

Linia care urmează punctului ce însoțește cifra romană este o linie de pauză (cunoscută și ca en dash, realizabilă cu ajutorul codului ASCII zecimal Alt + 0150).

b) Literele majuscule urmează același model de prezentare:

A

sau

A.

sau

A. –

B

B.

B. –

C

C.

C. –

c) Cifrele arabe au o distribuție mai largă:

1

sau

1.

sau

1. –

sau

1)

sau

2

2.

2. –

2)

3

3.

3.

3)

Pentru caracterul º (Masculine Ordinal Indicator) a fost folosit codul ASCII zecimal Alt + 167.

d) Literele minuscule au o distribuție mai restrânsă și sunt formatate cu atribut italic:

a.

sau

a)

b.

b)

c.

c)

Folosite în același fel în enumerarea verticală, și chiar și în cea orizontală, literele mici formatate cu atribut italic au o particularitate interesantă: semnul de punctuație care le urmează, punctul sau paranteza, nu este italic, ci normal, ceea ce face foarte dificilă realizarea unei enumerări verticale cu ajutorul listelor oferite de Word, acesta aplicând aceeași formatare întregii suite de caractere folosite ca element introductiv al unei liste, adică, în cazul acestor jaloane, atât litera, cât și paranteza sunt normale, ceea ce impune, pentru o prezentare cât mai elegantă, realizarea manuală a enumerărilor verticale introduse prin litere minuscule.
Să notăm, de asemenea, că literele mici urmate de punct sunt folosite mai ales în scrierea anglofonă.

2. NATURA LITEREI FOLOSITE DUPĂ ELEMENTUL INTRODUCTIV

Litera cu care începe primul cuvânt al fiecărui element dintr-o enumerare verticală se alege în funcție de tipul jalonului introductiv și de lungimea enunțului enumerat, astfel:

a) Cuvântul care urmează unei cifre romane, unei litere majuscule, unei cifre arabe sau unei litere minuscule, acestea fiind urmate la rândul lor de punct, începe întotdeauna cu majusculă, chiar și în cazul în care punctul este urmat de o linie de pauză, ca în modelul de mai jos:

                                                            I. Majusculă

                                                            I. – Majusculă

                                                            A. Majusculă

                                                            A. – Majusculă

                                                            1. Majusculă

                                                            1. – Majusculă

                                                            a. Majusculă

                                                            a. – Majusculă

b) Cuvântul care urmează unei cifre arabe sau unei litere minuscule, urmate de data aceasta de o paranteză, începe, la alegere, cu o majusculă sau cu o minusculă, astfel:

                                                            1) Majusculă sau minusculă

                                                            a) Majusculă sau minusculă

În acest caz, se ține seama și de lungimea elementului enumerat. Dacă sunt fraze complete, se utilizează o majusculă, dacă sunt enunțuri scurte, se folosește o minusculă.

c) Cuvântul care urmează abrevierii unui numeral adverbial ordinal (primo, secundo sau în primul rând, în al doilea rând) începe cu o minusculă:

                                                            1º minusculă

                                                            2º minusculă

Structura prezentată mai sus este orientativă, căci se poate întâmpla să creăm un text în care să nu apară toate cele patru niveluri descrise fie pentru că renunțăm la unul dintre aceste niveluri, fie pentru că introducem niveluri în plus. De exemplu, în textele normative apar jaloane enumerative de tipul i., ii. sau (a), (b), subordonate unuia dintre nivelurile descrise mai sus. Se poate spune că în acest caz  intrăm deja pe terenul enumerărilor verticale care, preluând o parte dintre elementele introductive descrise, utilizează și alt fel de jaloane enumerative, precum linia de pauză, bulina sau alte semne grafice specifice (săgeți, pictograme etc.). Atunci când ne vom structura textele, va trebui să fim atenți să nu ajungem la barbarisme precum cele de mai jos:

                                                            A)

                                                            1º

                                                            I.

                                                            a.

                                                            1.

Din păcate, documentele oficiale, mai ales cele elaborate de MECTS, abundă în astfel de structurări incorecte, singura scuză pe care ar putea-o invoca fiind că „la noi, merge și așa”. Prezentăm mai jos o captură de ecran făcută după un document MECTS, respectiv un subiect pentru Olimpiada națională la limba franceză.

DIVIZAREA UNUI TEXT dans A scrie şi… a şti să scrii division

Documentul, în aparență corect, conține foarte multe greșeli, inacceptabile pentru nivelul științific al competiției. Să observăm mai întâi greșelile de divizare a textului, marcate sau încadrate de culoarea roșie. Astfel, câteva diviziuni introduse prin cifre arabe se subordonează unui jalon enumerativ de același fel, respectiv tot o cifră arabă. Incorect! Apoi, tot o cifră arabă introduce două subdiviziuni marcate cu litere majuscule. Este incorect pentru că literele majuscule introduc un nivel de text superior celui introdus de cifre arabe.

Apoi, se pot vedea câteva greșeli de spațiere, respectiv lipsa spațiului insecabil înaintea semnelor de punctuație duble: semnul întrebării, semnul exclamării, două puncte. Greșeala este cu atât mai gravă, cu cât spațierea este corect realizată în textul suport al subiectului, un document autentic în limba franceză.

Dar, ca profesor de limba franceză, cele mai grave îmi par greșelile de formulare a cerințelor sau a răspunsurilor. Astfel, o întrebare clară precum Quel est le sens des phrases suivantes este urmată de… semnul două puncte. Așa ceva nu este permis, domnilor și doamnelor din Minister. La fel în cazul răspunsului Si, pourquoi pas, urmat în mod inexplicabil de… semnul exclamării. Pourquoi pas, onorate MECTS, este o întrebare, urmată întotdeauna de semnul întrebării. 

Să adăugăm acum și cireașa de pe tort, litera p utilizată în multe documente MECTS, dar parcă mai mult în cele pentru limba franceză, ca abreviere pentru point, adică punct în română. Ca să ne dea o dovadă în plus de lipsă de profesionalism, MECTS folosește pentru scrierea acestei așa-zise abrevieri patru grafii diferite:

– litera p urmată de punct abreviativ;

– litera p fără punct abreviativ;

– litera p despărțită printr-un spațiu de expresia cifrată cuantificatoare;

– litera p lipită de expresia cuantificatoare.


Imaginea de mai jos ilustrează toate aceste moduri de scriere, dovedind că autorii de subiecte olimpice au carențe în pregătirea lingvistică, ignorând cu desăvârșire faptul că o abreviere are o formă unică în orice context ar fi folosită.

litera-p divizare text dans A scrie şi… a şti să scrii


B. SISTEMUL NUMERIC INTERNAȚIONAL

Numit și sistemul modern sau științific, acest sistem utilizează așa numita numerotare zecimală care se realizează doar cu cifre arabe ce marchează arborescența titlurilor și subtitlurilor, a diviziunilor și subdiviziunilor unui text. Acest sistem facilitează gestionarea unui document de dimensiuni mai mari. Numerotarea începe la 1 (și nu la 0), iar limita recomandată pentru numărul nivelurilor este de patru, la fel ca și numărul cifrelor care se succed una alteia.

Cifrele pot fi urmate de un punct, dar există o normă ISO (Organizația Internațională pentru Standardizare) ce recomandă ca punctul să fie folosit doar pentru a separa cifrele între ele, și nu pentru a urma unei cifre folosite izolat sau ultimei cifre dintr-o serie. Întâlnim așadar două modele:

1.

sau

1
1.1. 1.1
1.1.1. 1.1.1
1.1.1.1. 1.1.1.1
1.2. 1.2
1.2.1. 1.2.1
1.2.2. 1.2.2
2. 2

În interiorul textului astfel divizat, putem folosi și alte elemente grafice (diferitele linii, specifice redactării francofone, bulina, specifică redactării anglofone, pătratul, rombul etc.)  pentru a marca subdiviziuni ale textului, având grijă ca prezentarea să rămână clară, coerentă și uniformă. Pentru a echilibra statisticile, este bine să fie folosite simboluri, iar nu caractere, în acest ultim caz fiind vorba de dublă contorizare.

 

 

Publié dans A scrie şi… a şti să scrii | Pas de Commentaire »

 

projet robot |
L.DUMON |
Référentiel de Naissance |
Unblog.fr | Créer un blog | Annuaire | Signaler un abus | TRAVAUX PRATIQUES DE PHYSIQUE
| simao25
| ECO---Blog