Punctele de suspensie, șapte lucruri mai puțin cunoscute

Posté par Constanta-Ecaterina Naidin le 21 février 2016

 

Sunt atât de simpatice, încât uneori vrem să le mărim numărul sau să le folosim oricum și oriunde. Ba chiar credem că știm totul despre ele. Și totuși…

1. Punctele de suspensie sunt în număr de… trei. Orice alt număr de puncte, asociat ideii de suspans, este fantezist și fără nicio semnificație.

2. Punctele de suspensie reprezintă un semn de sine stătător. În scrierea computerizată, acest semn nu se realizează tastând trei puncte unul după altul. Există un mod de realizare mult mai subtil. În Windows, activați mai întâi NUM LOCK. Apoi apăsați tasta ALT din stânga barei de spațiu de la tastatură. Mențineți această tastă apăsată și, pe panoul numeric din dreapta tastaturii, compuneți suita numerică 0133. Eliberați tastele și admirați efectul: trei puncte orizontale consecutive realizate dintr-un foc! Ăsta da suspans!

Dacă scrieți de pe telefon, luați-vă gândul de la suspans! Nu există facilitatea generării automate a celor trei puncte, cel puțin nu pe telefoanele pe care le folosesc eu…

3. Punctele de suspensie fac parte din categoria semnelor așa-zis subiective, alături de semnul întrebării și de cel al exclamării, având în vedere că acestea „traduc” un punct de vedere subiectiv, personal. Acest semn este frecvent în textele literare (lirice, epice sau dramatice) și deloc folosit în textele administrative sau juridice, unde tonul neutru, obiectiv se impune. Dacă nu mă credeți, citiți un text de lege!

Cu toate acestea, în România, textele administrative mai calcă și pe alături. A se vedea în acest sens documentele numite „ghiduri” elaborate de ministerele noastre. Începeți cu MENCȘ!

4. Punctele de suspensie au un statut privilegiat printre celelalte semne: pot să apară și la sfârșitul, și la mijlocul, ba chiar și la începutul unei propoziții.

5. Punctele de suspensie în poziție mediană sau finală se lipesc de cuvântul anterior și se despart printr-un spațiu de cuvântul următor, asemenea virgulei de punctuație sau ortografice.

6. Punctele de suspensie marchează omiterea intenționată a unui segment din discurs, oral sau scris. Când e vorba de segmentul scris, omiterea acestuia se notează prin încadrarea punctelor de suspensie între paranteze drepte, fără spații interioare de o parte și de alta: […]. La început de frază scrisă, parantezele drepte pot fi omise, iar după punctele de suspensie vom avea un spațiu, de preferință insecabil, regula fiind păstrată: fără spațiu înainte de punctele de suspensie, spațiu obligatoriu după acestea.

6. Punctele de suspensie nu se combină cu punctul final. Dacă o propoziție se încheie cu puncte de suspensie, un al patrulea punct, cel final, este inutil.

7. Punctele de suspensie nu se combină cu „etc.”. Ori e unul, ori e altul, ambele având cam același sens. Alăturarea acestora este, așadar, pleonastică.

Publié dans A scrie şi… a şti să scrii | Pas de Commentaire »

Majusculita

Posté par Constanta-Ecaterina Naidin le 21 février 2016

Acest cuvânt frumos, care pare să dea numele unei boli, caracterizează din ce în ce mai des scrierea anumitor utilizatori români care abuzează de majuscule, în ciuda recomandărilor oficiale care ne spun să le folosim cu ponderație și doar acolo unde trebuie. Această situație se datorează, pare-se, influenței limbii engleze asupra limbii române, majusculele în exces fiind vehiculate în scrierea românească fie de către traducătorii specializați în limbi străine, care nu au studiat suficient limba română, fie de către informaticienii care, deși nu au pregătire lingvistică, ajung să „scrie” mai des decât cei care au, fiind preferați în mediul de afaceri din cauza cunoștințelor informatice sau a vitezei de operare.

Faceți clic pe  imaginea de mai jos, obținută de pe site-ul unei instituții europene importante (cea mai importantă!), și veți descoperi niște majuscule subliniate care nu au suport în limba română corectă.

Majusculite

Când vine vorba despre utilizatorii români obișnuiți, unii sunt atinși de… majusculită acută, luându-și o libertate nemaiîntâlnită în folosirea acestor caractere, întrecându-i chiar și pe englezi: după semnele „două puncte”, „punct și virgulă” sau „puncte de suspensie” interne, în mijlocul propoziției sau al cuvântului, înainte de punctul final sau la sfârșitul cuvântului, după cratimă etc. Nicio regulă ortografică nu e de ajuns pentru a-i opri și niciun fel de „măsură” lingvistică nu pare a-i vindeca.

Facebook este „vehiculul” cel mai neobosit al acestor modele de proastă practică, influențând negativ scrierea celor mici (care nu au nicio treabă cu accesul minorilor pe această rețea de socializare, cum nici rețeaua și nici instituțiile statului nu au!).

Majusculita acută are și efecte, să zic așa, profanatoare. În limba română, scrierea cu majusculă inițială a pronumelor personale, a adjectivelor posesive sau a anumitor substantive, de obicei comune, este rezervată unui cerc restrâns din familia Domnului: Fiul Său, Maica Sa și cam atât. Mai sunt însă și alți „domni”: Excelența Sa, Alteța Sa etc.

Facebook ne bombardează cu „IuBește-O numai pe Ea!” sau „…, DACĂ Stie să-l IUBEASCĂ pe El, DOAR pe El!”. Și apoi tot Facebook ne ceartă că nu suntem credincioși. Eu zic să învățăm să alegem.

Publié dans A scrie şi… a şti să scrii | Pas de Commentaire »

Poziționarea tipografică a virgulei

Posté par Constanta-Ecaterina Naidin le 21 février 2016

Există mai multe tipuri de virgule: virgula semn de punctuație, virgula semn ortografic, virgula separator numeric, virgula subscrisă. Știm să le poziționăm corect? Nu din punct de vedere sintactic, ci tipografic. Internetul, unde toți am devenit „scriitori”, abundă în utilizări incorecte ale acestui semn care este considerat a fi cel mai prolific în multe sisteme lingvistice, dată fiind frecvența apariției sale în textele scrise. Descriem mai jos poziționarea corectă a virgulelor mai sus amintite.

Virgula semn de punctuație și semn ortografic se lipește de cuvântul anterior și se desparte printr-un spațiu (un blanc) de cuvântul următor.

Exemple corecte:

– virgula semn de punctuație:

M-ai sunat, Maria?

– virgula semn ortografic:

A slăbit cu chiu, cu vai.

Exemple incorecte:

M-ai sunat ,Maria?

M-ai sunat , Maria?

M-ai sunat,Maria?

A slăbit cu chiu , cu vai.

A slăbit cu chiu ,cu vai.

A slăbit cu chiu,cu vai.

Virgula separator numeric este folosită mai întâi în scrierea numerelor care au parte zecimală, pentru a separa respectivul număr de zecimalele care îi corespund. Acest tip de virgulă se numește virgulă zecimală.  Alegerea virgulei ca separator zecimal nu este universală. În sistemul anglo-saxon se păstrează punctul ca separator zecimal, în ciuda unei norme ISO care datează din 1948 ce recomandă unificarea scrierii numerelor cu zecimale prin folosirea virgulei. Astfel, numărul „pi” se scrie 3.141592 în sistemul anglo-saxon și 3,141592 în alte sisteme lingvistice, printre care și cel românesc.

Apoi, tot în sistemul anglo-saxon virgula servește drept separator pentru grupurile de trei cifre, în cazul numerelor mai mari, de la 1 000 în sus.

În toate aceste cazuri, virgula nu comportă spațiu (blanc) nici înainte, nici după. Editoarele de ecuații respectă această regulă, dar utilizatorul nefamiliarizat cu scrierea numerelor poate ezita. 

Așadar, vom scrie corect 3,2, și nu 3 ,2 sau 3, 2 sau 3 , 2.

Virgula subscrisă este virgula ce apare ca semn diacritic sub anumite litere specifice unor sisteme lingvistice precum sistemul de scriere românesc sau cel leton. În limba română, acest semn este întâlnit în cazul literelor ș, Ș, ț și Ț. Generarea lor este foarte simplă, dar nu poate fi realizată în toate sistemele de operare. Pentru Windows sunt necesare versiunile Vista și cele ulterioare. Dacă aveți o versiune anterioară, literele respective nu vor putea fi generate și nici citite, cum am văzut că se întâmplă cu textele scrise pe această platformă rulate pe calculatoare echipate cu XP. Nu mă pronunț pentru alte sisteme de operare pe care nu lucrez.

Modul în care putem genera aceste litere a fost descris aici.

Poziționarea corectă a virgulei este importantă în stabilirea exactă a numărului de caractere, de spații sau de cuvinte, luate individual sau împreună. Astfel, o virgulă izolată prin spații de o parte și de alta se transformă în cuvânt. În zilele noastre, ne-am întâlnit cel puțin o dată cu cerințe de genul „maximum 300 de cuvinte”. Acum vom ști cum se face, mai ales dacă mai aruncăm o privire și aici.

 

 

 

Publié dans A scrie şi… a şti să scrii | Pas de Commentaire »

CV Europass și scrierea lunilor anului

Posté par Constanta-Ecaterina Naidin le 19 septembre 2015

Încerc să fac un CV Europass online, dar sunt contrariată de variantele de format al datei pe care editorul dedicat le propune pentru limba română. Renunțând la variantele numerice cu bară oblică ce contravin unei norme ISO, parcă 8601, o aleg pe cea scrisă în litere, dar constat că lunile anului sunt scrise cu… literă mare la inițială.

format ora

Este o opțiune cel puțin curioasă, având în vedere că scrierea acestor substantive cu literă mică la inițială este de multă vreme reglementată oficial în lucrările de referință. Iată un extras de pe pagina online a Dicționarului explicativ al limbii române:

„Nu ni se mai pare necesară în momentul de față reluarea regulilor, încetățenite de multă vreme în limba română, potrivit cărora se scriu cu literă mică substantivele comune care denumesc popoare, zilele săptămânii și lunile anului și disciplinele de învățământ (care în unele limbi se scriu cu literă mare).”

Am trimis un mesaj administratorilor acestui site, sunt curioasă dacă vor efectua corectura necesară, căci se prea poate ca acest model de scriere greșită, difuzat pe acest site foarte accesat,  să-i fi influențat deja pe mulți români, formatul datei scris cu majusculă pentru numele lunilor calendaristice fiind foarte des întâlnit în documentele acestora.

Publié dans A scrie şi… a şti să scrii | Pas de Commentaire »

Despre site-ul profesorilor de franceză din Dolj

Posté par Constanta-Ecaterina Naidin le 7 décembre 2014

Site-ul profesorilor de franceză din Dolj „reformează” limba franceză, schimbând genul unor substantive, după cum se poate vedea în imaginea de mai jos. Reforma nu se oprește doar la gen. Dacă răsfoiești un pic paginile acestui site al  „profesioniștilor” limbii franceze din Dolj, te vei minuna de cât de departe pot merge cu această… „reformă”. A se vedea de exemplu grafia cuvântului NOËL.

Cât despre concursul în cauză, mă tot gândesc să particip și eu, deși trebuie să îmi calc pe inimă și să completez mizerabilul formular de înscriere din la fel de mizerabilul Regulament al concursului pe care organizatorii ni-l pun la dispoziție. 

http://naidin.a.n.f.unblog.fr/files/2014/12/noel-2.jpg

Publié dans A scrie şi… a şti să scrii | Pas de Commentaire »

SUPRIMAREA ȘI DEZACTIVAREA HIPERLEGĂTURILOR

Posté par Constanta-Ecaterina Naidin le 19 janvier 2014

Am copiat un conținut de pe o pagină de internet, evident liberă de drepturi de autor, de pe Wikipedia, de exemplu, și l-am inserat într-un document Word nou, dar avem o problemă: conținutul copiat este înțesat de hiperlegături. În documentul nou, cuvântul sau porțiunea de text afectate sunt colorate cu albastru și sunt subliniate cu o linie de aceeași culoare. În Word, un simplu Ctr + clic pe acestea ne va deschide calea spre o altă pagină sau spre alt fișier de pe internet.

Pentru că îngreuiază documentul (mai mulți KB sau MB), dar și pentru că pot genera erori în formatarea textului, există posibilitatea suprimării acestora.

Pe de altă parte, Word transformă automat în hiperlegături adresele e-mail și adresele internet. Și acest lucru poate fi eliminat.

 

Suprimarea hiperlegăturilor

Pentru a elimina aceste hiperlegături, în Word există două soluții: fie suprimăm hiperlegăturile una câte una, fie suprimăm mai multe hiperlegături sau pe toate în același timp.

Suprimarea unei singure hiperlegături

Selectăm porțiunea de text căreia i s-a atribuit o hiperlegătură, apoi, din fila contextuală Insert, alegem grupul Hyperlink și facem clic pe Remove Link. Pentru a scurta drumul, facem clic dreapta pe cuvântul sau porțiunea de text afectate de hiperlegătură, apoi clic pe Remove Hyperlink.

hyperliens

Suprimarea mai multor hiperlegături sau a tuturor hiperlegăturilor în același timp

Pentru aceasta, selectăm porțiunea de text sau tot documentul în care apar hiperlegăturile pe care dorim să le eliminăm și formăm Ctr + Shift + F9. Toate hiperlegăturile din zonele selectate vor fi dezactivate, iar secvențele scrise cu albastru vor căpăta aspectul originar al textului în care au fost inserate.

Dezactivarea creării automate a hiperlegăturilor

Pentru a nu mai fi create automat hiperlegături atunci când tastăm o adresă e-mail sau internet, va trebui să dezactivăm anumite opțiuni ale Word. Pentru aceasta, mergem în Word Options (Word 2007) sau în Options (Word 2010).

1. În coloana din stânga, facem clic pe Proofing, apoi pe butonul AutoCorrect Options…

2. În caseta de dialog care se deschide, alegem AutoFormat As You Type și dezactivăm opțiunea Internet and network paths whith hyperlinks.

3. Dezactivăm aceeași opțiune și în AutoFormat.

4. Validăm făcând dublu clic pe OK.

hiperl

Publié dans Trucuri de efect pentru un document perfect | Pas de Commentaire »

Relația dintre butonul Show/Hide și contorul Word Count în Word

Posté par Constanta-Ecaterina Naidin le 12 janvier 2014

În documentul Word consacrat caracterului, cuvântului și paragrafului în Word am realizat o clasificare inedită a caracterelor în Word, utilizând cele două instrumente pe care Word ni le oferă: butonul Show/Hide și contorul Word Count. Relația între aceste două instrumente este mult mai strânsă și îmbracă forma unei formule matematice căreia am încercat să îi ilustrăm aplicabilitatea și validitatea în documentul Word (2010) de mai jos.

Relația dintre butonul Show Hide și contorul Word Count

Publié dans A scrie şi… a şti să scrii, Trucuri de efect pentru un document perfect | Pas de Commentaire »

PETIT GUIDE CONTRE LE COPIER-COLLER

Posté par Constanta-Ecaterina Naidin le 9 octobre 2013

Ma participation au projet européen ayant les éléments d’identification ID: POSDRU/87/13//62771 tient de l’aventure. Après m’être vu refuser l’accès dans un premier groupe par une formatrice TIC qui avait des critères personnels sur l’hétérogénéité d’un groupe, je me suis retrouvée… hors du stade, en ayant quand même accès à presque toutes les ressources de la plateforme, voire à tous les forums, ce qui n’est plus possible maintenant, pour des raisons qui n’ont aucune relation avec l’objectivité ou la transparence d’une activité de formation.

Je conserve de cette période de « spectatrice » un souvenir peu obligeant pour les organisateurs de ce cours car, d’une part, je voyais certains formateurs invoquer le besoin des professeurs de français de Roumanie de se munir de « papiers » – ces diplômes, attestations, certificats et autres documents que le système d’enseignement roumain nous oblige à décrocher – comme principal argument de participation à ce cours, d’autre part je voyais fleurir sur la plateforme les effets pervers de cette « course paperassière» qui était, en réalité, une compétition du copier-coller.

Les plus inattendues, les plus surprenantes, les plus scandaleuses « œuvres » didactiques, « empruntées » à des sites plus ou moins connus, garnissaient à foison la plateforme où les professeurs de français devaient se perfectionner… en français et en nouvelles technologies.

Sans leur chercher dans la tête les poux, toutes ces productions écrites n’étaient pas de petits cailloux ou d’innocents joujoux, mais de véritables choux, plus grands que les yeux des hiboux, à faire trembler les genoux de celui qui aurait voulu chercher des bijoux sur la plateforme de ce cours.

Le pire, j’ai constaté que même ces personnes qui auraient dû être des modèles pour le menu peuple de la branche, des anciens inspecteurs, des conseillers pédagogiques en fonction ou des possesseurs reconnus d’un nombre impressionnant de diplômes et autres papiers, dont j’ai remarqué un très fier „docteur és lettres” (la graphie és lui appartient !), s’adonnaient à cœur joie à cette pratique peu honorante, en donnant ainsi un sens nouveau (ou déjà ancien ?) à l’emploi des TIC dans l’enseignement.

Devant ce pullulement sans précédent des productions copiées et, surtout, devant la passivité des formateurs TIC qui auraient dû instruire les formables sur la possibilité de voir leurs « innocentes » tricheries dévoilées, j’ai décidé de rédiger un petit recueil de conseils pratiques contre le copier-coller, que je mets à la disposition de tous ceux qui voudraient dorénavant fonder leur carrière professionnelle sur le travail d’autrui.

1. Apprenez à écrire à l’aide d’un logiciel de traitement de texte, car la plupart de ceux qui publient sur internet le savent déjà, par simple désir de se perfectionner ou par obligation professionnelle. Les discontinuités de mise en forme visibles dans vos documents sont les premières à poser des questions aux évaluateurs. Un exemple : les listes numérotées, réalisées automatiquement dans une partie d’un tel document, et manuellement dans une autre partie du même document.

2. Complétez votre savoir linguistique sur l’écriture avec les normes de présentation d’un document. Ces normes, élaborées le plus souvent par des autorités du monde de l’édition et de la typographie, sont censées attribuer à vos documents de la cohérence, de l’uniformité et de la lisibilité. Quand le contenu d’un document est divisé tantôt avec les jalons recommandés par ces normes, tantôt avec des jalons fantaisistes, l’attention des correcteurs est en alerte maxime. Quand vous demandez aux élèves de respecter le principe de la cohérence, employer concomitamment dans le même document des abréviations comme p ou p. ou pt pour le mot point est une marque de grande incohérence. Sans plus parler du fait qu’il s’agit d’une abréviation incorrecte.

3. Ne reprenez jamais un document de l’internet. Les propriétés du document conservent des informations sur l’auteur, sur le site internet où il est publié, sur le temps d’édition, sur la date de la dernière impression. De plus, les auteurs cachent certains indices dans leurs documents qui peuvent facilement être identifiés par un correcteur avisé. Exemple : sur la plateforme, il y a beaucoup de documents, apparemment introuvables sur internet, mais dont le format cache les traces de son vrai auteur : des annotations, des indices sur le format, du texte caché, etc. Malheureusement, les correcteurs de cette plateforme ne savent pas dépister ces traces et je me suis amusée à découvrir des documents qui datent de 2002 ou qui ont été créés en 2012, mais imprimés en… 2011, des documents qui contiennent des boutons radio ou du texte caché qui traînent encore sur la plateforme et il y en a même quelques-uns qui ont reçu de la part des évaluateurs de très bons qualificatifs.

4. Ne copiez jamais sur vos documents réalisés à l’aide d’un traitement de texte des contenus repris de sites internet. Ceux-ci contiennent des « astuces » informatiques peu accessibles à un utilisateur ordinaire : des hyperliens, des contrôles informatiques, des effets difficilement à gérer par un amateur en informatique. Il est à la portée de tout mortel de cliquer sur un hyperlien et de se voir « téléporté » vers la source du document authentique qui porte maintenant votre nom. Certes, il existe des moyens d’enlever ou de supprimer ces « astuces », mais, par honneur professionnelle, il vaut mieux y renoncer.

5. Soignez continûment votre propre style, sans convoiter le style d’autrui. Les fractures stylistiques sont vite saisissables par un correcteur, même inexpérimenté.

6. Si aucun des indices susmentionnés n’est détecté par la vigilance d’un correcteur, sachez qu’il y a des logiciels antiplagiat munis de vastes bases de données leur permettant de repérer même les traductions d’une langue vers une autre.

7. Gardez toujours à l’esprit le fait que la publication sous son nom des résultats du travail de recherche d’une autre personne est une fraude. Ne vous convainc-t-elle pas cette vérité ? Alors, jetez un coup d’œil sur le site http://responsable.unige.ch/index.php.

Bon travail, alors !

Publié dans A scrie şi… a şti să scrii | 1 Commentaire »

„ORTHOFRANÇAIS”, O EROARE DE CONCURS!

Posté par Constanta-Ecaterina Naidin le 19 septembre 2013

Mi s-a reproșat de curând că nu îmi implic elevii în activități prestigioase organizate la nivel național și mi s-a dat exemplul concursului „ORTHOFRANÇAIS” – păstrez ghilimelele pentru că par să fie specificul acestui concurs, personal  nu sunt de acord cu majusculele încadrate de ghilimele – organizat de ISJ Buzău și de Ministerul Educației Naționale din România.

Auzisem de acest concurs, dar ideea de a da bani pe o carte drept condiție de participare mi-a repugnat întotdeauna, așa că nu l-am luat în calcul, însă mult lăudatul prestigiu m-a determinat să arunc o privire peste cerințele acestui concurs și am rămas surprinsă în fața distanței dintre pretenția organizatorilor de a dezvolta un concurs pe marginea celei mai dificile probe de limba franceză și puținătatea cunoștințelor acestora în domeniul ortografiei limbii franceze și a metodologiei de predare a acesteia.  Am găsit niște subiecte la această adresă și, după ce am parcurs câteva pagini, mi-am dat seama că această activitate face un rău imens limbii franceze, copiilor care vor să facă performanță în domeniu și profesorilor care se străduiesc să îi pregătească după broșurica impusă de o anume editură.

Dincolo de mărcile de incoerență în redactarea subiectelor (cuvântul points este scris când cu majuscule, când cu minuscule, cuvântul „lacunaire”, care încheie prima cerință, este urmat când de punct final, când de semnul două puncte, fără spațiu insecabil în față, așa cum cer normele scrierii corecte în limba franceză, elementele unei enumerări orizontale sunt separate când de virgulă, când de punct și virgulă), dincolo chiar de… o greșeală de ortografie gravă, respectiv introducerea după un punct final a unei perechi de paranteze care nu conține o frază completă, două alte mărci de necunoaștere a domeniului ar trebui să dea de gândit celor care ar mai vrea să își implice elevii în acest concurs, care mai este și pe bani, vrând parcă să ilustreze zicerea populară că o anume dimensiune intelectuală se plătește.

1. Exercițiul al doilea propus elevilor  este ceea ce se numește în limbajul de specialitate un exercițiu de cacografie. Nu este o ironie, acesta este numele științific al exercițiului de corectare a unui text scris intenționat cu greșeli. Dacă ar fi avut cât de cât o preocupare în domeniul ortografiei limbii franceze, dacă ar fi participat la vreun concurs profesionist de ortografie a limbii franceze, nu zic să-l fi și câștigat, organizatorii ar fi știut că acest tip de exercițiu se adresează profesioniștilor, adică acelora care au deja o carieră în domeniul scrierii corecte (secretarii, corectorii, traducătorii, redactorii, chiar și profesorii), sau adulților pasionați de ortografia limbii franceze care vor să-și îmbunătățească sau să-și testeze nivelul.

Din punct de vedere metodologic, de predare și învățare a limbii franceze, lucrările de specialitate interzic, încă din 1850, antrenarea elevilor, mici sau mari, într-un astfel de exercițiu, din cauza formelor greșite pe care aceștia le pot  memora, iar în  1880 un Dictionnaire pédagogique descria acest exercițiu drept „une malencontreuse invention”. De ce s-au gândit organizatorii să reînvie această metodă într-un concurs destinat elevilor din România, de ce specialiștii din MEN au aprobat și aplaudat cu frenezie această inițiativă este greu de înțeles.

2. Dovada necunoașterii specificului concursurilor de ortografie rezidă însă în ceea ce propunătorii numesc „règle de décompte des mots”, adică „regulă de numărare a cuvintelor”, iar exemplele pe care ni le dau sunt o ilustrare a amatorismului promotorilor acestui concurs în materie de ortografie a limbii franceze.

„ORTHOFRANÇAIS”, O EROARE DE CONCURS!  dans A scrie şi… a şti să scrii regle-de-decompte

După cum se vede în imagine, un enunț precum  je ne l’ai pas vu depuis avant-hier ar conține doar șapte cuvinte. Este o eroare pentru că această regulă funcționează doar în scrierea computerizată, nu și în scrierea de mână. Această secvență ar fi putut conține  într-adevăr numărul de cuvinte pe care organizatorii l-au avansat dacă proba s-ar fi susținut pe calculator și cuvintele ar fi fost analizate de contorul unui program de procesare a textului, precum Word Count din Word. Doar un astfel de contor interpretează cuvântul ca pe „un ensemble de signes placés entre deux espaces”.

Într-un concurs lingvistic desfășurat în mod tradițional, cu creionul pe hârtie adică, interpretarea unui cuvânt se face din punct de vedere lingvistic, mai precis lexicologic, iar nu informatic. Fac această precizare pentru că proba a treia a concursului propus nu este întâlnită în concursurile de ortografie, este o probă de creație specifică testelor de cunoaștere a limbii franceze (producție scrisă), având diferite forme : résumé de texte, essai argumentatif, lettre administrative și altele. Este opțiunea organizatorilor să propună o astfel de probă, dar cunoașterea ortografiei se testează prin alt fel de exerciții, în special prin dictări. Dacă au ales totuși această probă, ar fi trebuit să propună o regulă de numărare a cuvintelor adecvată exercițiului și modului de scriere.

Revenind la această regulă, în secvența citată, unde avant-hier formează o singură unitate lexicală, fiind vorba de un cuvânt compus, există opt cuvinte, adică un pic mai mult decât le-a ieșit organizatorilor după regula pe care au oferit-o elevilor și profesorilor.

În ce privește cuvântul c’est-à-dire, regula este de prisos pentru că este vorba de o locuțiune adverbială sau conjuncțională pe care dicționarele o înregistrează ca pe o intrare separată, așadar, avem a face cu un singur cuvânt și în informatică, și în lexicologie, concluzia fiind că exemplul nu a fost bine ales, dar și că autorii subiectelor au cunoștințe lingvistice limitate.

Acestea sunt nuanțe pe care inițiatorii unui concurs de ortografie ar trebui să le cunoască și să nu ofere unor copii inteligenți exemple greșite de care se vor debarasa foarte greu mai târziu.

De asemenea, consultantul lingvistic al editurii care a publicat aceste subiecte, dacă o fi existând vreunul, ar fi trebuit să știe aceste lucruri și să nu arunce pe piață și în sistemul de educație din România această culegere pretins profesionistă, în fapt o dovadă a unei slabe cunoașteri a domeniului tratat. Poate aruncă acest consultant lingvistic o privire și asupra rândului subliniat din imaginea de mai jos, extrasă din documentul de concurs.

faute-de-syntaxe cacographie dans A scrie şi… a şti să scrii


În plus, cred că broșurica în cauză violează grav legea dreptului de autor. Din câte știu eu, dreptul de autor se aplică unei opere literare pe timpul vieții autorului și încă cincizeci de ani după moartea acestuia. Claude Roy a murit în 1997, Marguerite Duras în 1996, iar Tahar Ben Jelloun trăiește încă. Este permisă utilizarea unor fragmente din operele literare în scopuri educative, dar numai cu titlu de exemplificare, nu și de comercializare. Această broșură este comercializată, iar „contributorii”, adică cei care au însăilat probele de concurs, sunt recompensați cu drepturi bănești, titlul de „autor” și alte avantaje pe care fișele de evaluare a profesorilor le contabilizează și pe care le putem găsi în regulamentul concursului, disponibil pe internet.

Măcar acest din urmă aspect să trezească atenția MEN.

 

Publié dans A scrie şi… a şti să scrii | Pas de Commentaire »

Scrierea capitalelor mici

Posté par Constanta-Ecaterina Naidin le 15 septembre 2013

Buna practică tipografică impune ca, în anumite contexte, să fie folosite literele capitale mici, numite și majuscule mici în limba curentă unde termenul capitală este foarte puțin cunoscut. Majusculele mici au forma celor mari, dar înălțimea acestora este mai apropiată de cea a literelor mici.

Unul dintre cazurile în care este elegant să folosim aceste capitale mici îl reprezintă cifrele romane folosite în scrierea secolelor. Deși cunoșteam această regulă, nu am folosit capitalele mici pentru că nu le cunoșteam modul de realizare și apelam la un artificiu, scăzând talia capitalelor mari cu câteva puncte (puncte tipografice!), efectul nefiind  unul mulțumitor pentru că aceste litere păreau mai subțiri decât ocurentele lor. Am încercat și bifarea opțiunii Small caps din Font, dar nu am reușit pentru că ignoram micul secret al acestei opțiuni, descoperit până la urmă din întâmplare și pe care îl voi descrie mai jos.

Greșeala mea consta în aceea că aplicam această opțiune (Small caps) capitalelor mari, or realizarea capitalelor mici, care să aibă aceeași talie cu minusculele, se face pornind chiar de la aceste minuscule (litere mici). Așadar, pentru a obține aceste capitale mici, trebuie să scriem textul nostru în litere mici, selectăm acest text și apoi avem două căi pentru a ajunge la capitalele mici: fie mergem în Font și bifăm opțiunea Small caps, fie formăm scurtătura CTR + SHIFT + K.

Ultima metodă este cea mai rapidă, dar ambele sunt reversibile, adică dacă renunțăm la Small caps sau formăm din nou CTR + SHIFT + K, vom ajunge la textul scris în litere mici de la care am plecat.

Iată cum arată un text în care cifrele romane au fost scrise cu majuscule mici:

Scrierea capitalelor mici dans Trucuri de efect pentru un document perfect capitale-mici

După cum se vede, exemplul este în limba franceză. Pentru limba română nu există instrucțiuni oficiale, folosirea sau nefolosirea capitalelor mici rămâne la aprecierea editurilor, care au propriile reguli de compunere a unui text, adeseori diferite de la o editură la alta, ceea ce generează confuzie în rândul beneficiarilor, mai ales când aceștia se așază ei înșiși în fața tastaturilor și încep să scrie.

Această situație scoate în evidență lipsa de preocupare a autorităților lingvistice din România pentru uniformizarea și armonizarea scrierii în limba română, în orice formă și context pe care aceasta le-ar putea avea, situație neîntâlnită în cazul limbilor puternic normalizate care dispun fie de un cod tipografic unitar, fie de reguli stabile de redactare tehnică.

Publié dans Trucuri de efect pentru un document perfect | Pas de Commentaire »

1234567
 

projet robot |
L.DUMON |
Référentiel de Naissance |
Unblog.fr | Créer un blog | Annuaire | Signaler un abus | TRAVAUX PRATIQUES DE PHYSIQUE
| simao25
| ECO---Blog