• Accueil
  • > Archives pour le Vendredi 19 juillet 2019

Punctul și parantezele

Posté par Constanta-Ecaterina Naidin le 19 juillet 2019

Cea mai simplă și mai constantă regulă de folosire a unui semn de punctuație, pentru că funcționează la fel în mai multe limbi, este relația punctului final cu parantezele rotunde (numite mai jos și în titlu paranteze). Aceasta se manifestă în două cazuri concrete:

1. Dacă textul încadrat de paranteze este un fragment de propoziție sau de frază, nu se va pune niciun semn de punctuație înaintea primei paranteze și nici punct final înainte de a doua paranteză (cea de închidere). Punctul final poate fi pus după paranteza de închidere doar dacă fragmentul încadrat figurează la sfârșitul textului integrator. 

Maria și-a cumpărat haine noi (o rochie, un palton și o pereche de pantaloni).

2. Dacă textul încadrat de paranteze este o propoziție (completă sau eliptică), o frază sau o suită de fraze, iar acest text urmează după un punct final (care încheie o propoziție, o frază, o suită de fraze), textul încadrat va avea un punct final înaintea parantezei de închidere.

Maria și-a cumpărat o rochie albă. (Ar fi preferat altă culoare, dar nu aveau mărimea sa pentru acest model.)

În concluzie, fragmentul de propoziție sau de frază, încadrat de paranteze și inserat într-un text, nu va avea niciun punct final înaintea parantezei de închidere, iar propoziția, fraza sau suita de fraze complete nu vor putea fi inserate în mijlocul unui text în forma lor grafică, adică prezentate cu majusculă inițială și punct final, dar vor putea fi introduse după un punct final al altui text și vor avea propriul punct final înaintea parantezei de închidere.

Din păcate, această regulă simplă, fixată și în cuprinsul paragrafului 189 din Îndreptarul, ortografic, ortoepic și de punctuație (cartea de căpătâi a punctuației în limba română), este încălcată acolo unde te aștepți mai puțin: în documentele MEN, în manualele școlare și, pe ici, pe colo, chiar în Gramatica de bază a limbii române (apărută sub egida Academiei Române), adică în documentele care ar trebui să reprezinte referința în domeniu. 

Inserez mai jos niște imagini care arată cum tratează acest subiect Bescherelle, La Grammaire pour tous (paragraful 179) și Gramatica de bază a limbii române citată mai sus (pagina 319).

highlights parantez Bescherelle

 

Paranteza GA

 După cum se poate vedea, în exemplul românesc lucrurile sunt mult mai grave decât ne-am putea imagina: al treilea punct, cel subliniat în roșu, nu închide nimic, este pus absolut aiurea, ceea ce este inacceptabil la acest nivel. Nici măcar, să zicem, nu poate închide așa-zisa enumerare introdusă după semnul „două puncte”: în acest caz, ar fi trebuit să avem un semn de punctuație delimitativ după primul element al enumerării (virgulă sau punct și virgulă), care, oricum, nu și-ar fi avut rostul după acel punct final al primei propoziții.

Am mai spus-o de multe ori: această Gramatică de bază a limbii române trebuie rescrisă, pentru că are foarte multe greșeli de scriere. Să ne gândim doar la relația parantezelor cu alte semne de punctuație.

Prezența acestor greșeli în lucrări normative arată cât de puțină importanță se acordă punctuației în programele de studii și cât de mult rău poate face credibilității profesionale un punct plasat inadecvat față de o paranteză. 

Organizatorii acestor programe de studii ar trebui să se gândească ce vor face mai departe studenții pe care îi pregătesc. Dacă se vor face profesori sau autori de manuale sau de gramatici academice, nu vor avea nicio problemă, căci vinovate de fraudarea limbii române sunt doar Dăncilă și Grapini, niciodată autoarele titrate ale unui manual de limba română plin de greșeli de clasa întâi. Dacă însă vor alege o profesie mai bine plătită, în domeniul comunicării într-o multinațională, de exemplu, atunci vor fi penalizați cu 10 % din salariu pentru fiecare greșeală de scriere. Iar „greșeală de scriere” în acest domeniu înseamnă mult mai mult  decât ce ne învață pe noi autorii de gramatici academice, dovadă că nici ei nu știu tot ce trebuie. Acești studenți trebuie să învețe singuri foarte multe lucruri.

Există însă și alt fel de consecințe. Modelele de scriere incorectă, preluate din manuale sau lucrări pretins științifice, sunt luate drept bune practici de unii profesori, care le transmit mai departe. Ultima modă este să umple Facebookul cu ele. Uneori se întâmplă să le considere atât de bune, încât oricine îndrăznește să le atragă atenția asupra folosirii inadecvate a punctului asociat parantezelor este apostrofat, insultat sau amenințat că va fi dat în judecată. (Mi s-a întâmplat chiar mie, deci vorbesc din experiență.)

Deocamdată, singurele semne de punctuație care îți pot aduce și sancțiuni de natură penală sunt ghilimelele. Despre acestea, cu altă ocazie.

 

Publié dans A scrie şi… a şti să scrii | Pas de Commentaire »

 

projet robot |
L.DUMON |
Référentiel de Naissance |
Unblog.fr | Créer un blog | Annuaire | Signaler un abus | TRAVAUX PRATIQUES DE PHYSIQUE
| simao25
| ECO---Blog