• Accueil
  • > Archives pour juillet 2019

Cum să testezi un manual de limba franceză?

Posté par Constanta-Ecaterina Naidin le 21 juillet 2019

Înainte de a începe să corecteze un document (spațiu cu spațiu, caracter cu caracter, paragraf cu paragraf etc.), orice profesionist aplică textului pe care îl are în față niște teste simple care să îl ajute să identifice cele mai frecvente greșeli, pentru a putea mai apoi să opereze ușor și repede corectura adecvată.

Nu este cazul autorilor de manuale din ultimii ani, care ne livrează mereu manuale scrise greșit. Anul acesta, ca să nu mai avem astfel de manuale, a fost organizată o mare selecție națională de „specialiști” care să garanteze calitatea scrierii acestora.

Am așteptat cu nerăbdare manualele de franceză. Rezultatul: manualul de limba franceză pentru clasa a V-a care a obținut cel mai mare punctaj este plin de greșeli, unele dintre acestea revoltător de grave.

Putem găsi acest manual la această adresă: https://www.litera.ro/manualelitera/manuale/Manual%20Franceza_cls%205_L1_Litera.pdf.

Primul test pe care-l putem aplica acestui document este scrierea abrevierii etc., care reprezintă cea mai „enervantă” greșeală din manualele de limba franceză. Autorii, cei mai mulți, nu cunosc faptul că în limba română această abreviere NU este precedată de virgulă, în timp ce în limba franceză virgula înainte de etc. este obligatorie, ca și în limbile engleză sau spaniolă, de exemplu. Din această cauză și considerând probabil că ambele grafii sunt acceptate, etc. apare în manualele de limba franceză, în secvențele scrise în această limbă, când cu virgulă premergătoare, când fără virgulă. Această inconsecvență trădează lipsa unei culturi lingvistice solide și puținătatea lecturilor. Un profesor care a citit multe cărți în limba franceză nu comite o astfel de greșeală.
În manualul despre care vorbim, această abreviere apare de zece ori și de cinci ori este scrisă greșit. Într-unul dintre cele cinci cazuri eronate, abrevierea etc. este precedată de virgulă, dar este urmată de… semnul „puncte de suspensie”, ceea ce reprezintă o greșeală foarte gravă, pentru că această alăturare este pleonastică, ambele având cam același sens, respectiv „ceva adăugat, dar neprecizat”. Inserez mai jos o imagine în care pot fi văzute cele cinci forme scrise greșit.

Limba franceză etc.

 

Un alt test: abrevierea numeralelor ordinale.
În 2006, România a fost gazda celui de-al XI-lea Sommet al Francofoniei. A fost o onoare pentru mine să particip la acest eveniment în calitate de organizator (mai ales că selecția a fost foarte dură, vreo șase pe loc). La un moment dat, am nimerit în mijlocul unei dispute ortografice. Reprezentanții Franței și ai Canadei erau intrigați de modul în care românii scriseseră numele evenimentului: XIème Sommet de la Francophonie. Greșit, adică. Trebuia scris XIe Sommet de la Francophonie, abrevierea cu -ème fiind eronată. Practic, noi suntem singurii francofoni care au scris greșit numele acestui eveniment. Și deși, tot în acel an, câștigasem prima olimpiadă de limba franceză destinată profesorilor de franceză din România, unde avusesem niște grile cu abrevierea numeralelor ordinale, eram și eu influențată de manualele pe care lucram, în care numeralele ordinale erau abreviate cu -ème și -ère, și consideram că și aceste grafii erau corecte. Nu erau și nici acum nu sunt, dar ele trenează încă nepermis prin manuale.
În manualul de față, legat de această abreviere, am găsit o dublă greșeală: abrevierea cu cifre romane urmate de -ème a grupelor verbale. În limba franceză, în toate gramaticile, grupele verbale sunt ordonate cu ajutorul cifrelor arabe: 1er groupe, 2e groupe, 3e groupe.

1er groupe

Faptul că autoarele și corectorii acestui manual nu cunosc acest amănunt demonstrează că au citit prea puține gramatici și cărți în limba franceză.

Nu voi face aici inventarul tuturor erorilor din acest manual, pentru că autoarele lor au fost plătite ca să le scrie și ar fi nedrept, așadar, să se instruiască gratis. Voi spune doar că lipsesc accente și cratime, că există cel puțin un accent pus aiurea, că există majuscule folosite fraudulos,  majuscule înlocuite de minuscule și mai există, din păcate, informații eronate care spun mult despre „cultura” autoarelor, a corectorilor și a pletorei de evaluatori. De exemplu, am fost uimită să constat ca aceștia nu știu că există o diferență între mont Blanc și Mont-Blanc, așa că le pun mai jos o poză din Larousse online (pentru conformitate, pot găsi explicația din poză la această adresă: https://www.larousse.fr/dictionnaires/francais/mont/52471#locution) și poze din manualul Domniilor Lor, unde avem doar Mont-Blanc, folosit de două ori și, de fiecare dată, greșit.

mont balanc Mont-Blanc sommet

Mont-Blanc 1

Aș vrea să văd acum manualul care a obținut locul al doilea. Dacă acest manual premiant are atât de multe greșeli, cât de slab poate fi următorul clasat?

Publié dans A scrie şi… a şti să scrii | Pas de Commentaire »

Punctul și parantezele

Posté par Constanta-Ecaterina Naidin le 19 juillet 2019

Cea mai simplă și mai constantă regulă de folosire a unui semn de punctuație, pentru că funcționează la fel în mai multe limbi, este relația punctului final cu parantezele rotunde (numite mai jos și în titlu paranteze). Aceasta se manifestă în două cazuri concrete:

1. Dacă textul încadrat de paranteze este un fragment de propoziție sau de frază, nu se va pune niciun semn de punctuație înaintea primei paranteze și nici punct final înainte de a doua paranteză (cea de închidere). Punctul final poate fi pus după paranteza de închidere doar dacă fragmentul încadrat figurează la sfârșitul textului integrator. 

Maria și-a cumpărat haine noi (o rochie, un palton și o pereche de pantaloni).

2. Dacă textul încadrat de paranteze este o propoziție (completă sau eliptică), o frază sau o suită de fraze, iar acest text urmează după un punct final (care încheie o propoziție, o frază, o suită de fraze), textul încadrat va avea un punct final înaintea parantezei de închidere.

Maria și-a cumpărat o rochie albă. (Ar fi preferat altă culoare, dar nu aveau mărimea sa pentru acest model.)

În concluzie, fragmentul de propoziție sau de frază, încadrat de paranteze și inserat într-un text, nu va avea niciun punct final înaintea parantezei de închidere, iar propoziția, fraza sau suita de fraze complete nu vor putea fi inserate în mijlocul unui text în forma lor grafică, adică prezentate cu majusculă inițială și punct final, dar vor putea fi introduse după un punct final al altui text și vor avea propriul punct final înaintea parantezei de închidere.

Din păcate, această regulă simplă, fixată și în cuprinsul paragrafului 189 din Îndreptarul, ortografic, ortoepic și de punctuație (cartea de căpătâi a punctuației în limba română), este încălcată acolo unde te aștepți mai puțin: în documentele MEN, în manualele școlare și, pe ici, pe colo, chiar în Gramatica de bază a limbii române (apărută sub egida Academiei Române), adică în documentele care ar trebui să reprezinte referința în domeniu. 

Inserez mai jos niște imagini care arată cum tratează acest subiect Bescherelle, La Grammaire pour tous (paragraful 179) și Gramatica de bază a limbii române citată mai sus (pagina 319).

highlights parantez Bescherelle

 

Paranteza GA

 După cum se poate vedea, în exemplul românesc lucrurile sunt mult mai grave decât ne-am putea imagina: al treilea punct, cel subliniat în roșu, nu închide nimic, este pus absolut aiurea, ceea ce este inacceptabil la acest nivel. Nici măcar, să zicem, nu poate închide așa-zisa enumerare introdusă după semnul „două puncte”: în acest caz, ar fi trebuit să avem un semn de punctuație delimitativ după primul element al enumerării (virgulă sau punct și virgulă), care, oricum, nu și-ar fi avut rostul după acel punct final al primei propoziții.

Am mai spus-o de multe ori: această Gramatică de bază a limbii române trebuie rescrisă, pentru că are foarte multe greșeli de scriere. Să ne gândim doar la relația parantezelor cu alte semne de punctuație.

Prezența acestor greșeli în lucrări normative arată cât de puțină importanță se acordă punctuației în programele de studii și cât de mult rău poate face credibilității profesionale un punct plasat inadecvat față de o paranteză. 

Organizatorii acestor programe de studii ar trebui să se gândească ce vor face mai departe studenții pe care îi pregătesc. Dacă se vor face profesori sau autori de manuale sau de gramatici academice, nu vor avea nicio problemă, căci vinovate de fraudarea limbii române sunt doar Dăncilă și Grapini, niciodată autoarele titrate ale unui manual de limba română plin de greșeli de clasa întâi. Dacă însă vor alege o profesie mai bine plătită, în domeniul comunicării într-o multinațională, de exemplu, atunci vor fi penalizați cu 10 % din salariu pentru fiecare greșeală de scriere. Iar „greșeală de scriere” în acest domeniu înseamnă mult mai mult  decât ce ne învață pe noi autorii de gramatici academice, dovadă că nici ei nu știu tot ce trebuie. Acești studenți trebuie să învețe singuri foarte multe lucruri.

Există însă și alt fel de consecințe. Modelele de scriere incorectă, preluate din manuale sau lucrări pretins științifice, sunt luate drept bune practici de unii profesori, care le transmit mai departe. Ultima modă este să umple Facebookul cu ele. Uneori se întâmplă să le considere atât de bune, încât oricine îndrăznește să le atragă atenția asupra folosirii inadecvate a punctului asociat parantezelor este apostrofat, insultat sau amenințat că va fi dat în judecată. (Mi s-a întâmplat chiar mie, deci vorbesc din experiență.)

Deocamdată, singurele semne de punctuație care îți pot aduce și sancțiuni de natură penală sunt ghilimelele. Despre acestea, cu altă ocazie.

 

Publié dans A scrie şi… a şti să scrii | Pas de Commentaire »

Șlem sau slam?

Posté par Constanta-Ecaterina Naidin le 16 juillet 2019

Interesul pentru tenis al românilor, amplificat de succesul Simonei Halep, a adus pe buzele și tastaturile acestora un cuvânt nou: slam. Îl auzim și îl vedem scris de atâtea ori, încât este de mirare că nimeni nu a deschis un DEX sau un DOOM să vadă dacă acest cuvânt există în limba română.

Din start, trebuie să spun că titlul nu este scris corect. Pentru cuvântul slam ar trebui să folosesc niște caractere pe care eu mă încăpățânez să le numesc  „italice”, în ciuda DEX-ului care le numește „cursive”, dar pe care șablonul ales de mine pentru acest blog nu mi le permite în titlu.

Printre alte misiuni, caracterele italice o au și pe aceea de a marca un cuvânt străin neadaptat într-o limbă,  adică un cuvânt care nu s-a lexicalizat ca atare și care nu este înregistrat ca fiind corect.

Într-adevăr, dacă este să ne luăm după DEX și după DOOM, termenul corect este „șlem”, intrat în limba română pe filieră franceză și, probabil, consolidat grafic și sonor pe vremea succeselor celorlalți doi mari tenismeni români, Ilie Năstase și Ion Țiriac. Eram copil atunci și toată lumea spunea „șlem”.

După părerea mea, „șlem” ar trebui să spunem și să scriem și acum, mai ales că aceasta este norma, dar Simona ne este atât de dragă, încât nu îndrăznim să o contrazicem atunci când alege să folosească „slam”, pronunțat după modelul britanic. Nici măcar Ilie Năstase nu o contrazice, acesta alegând să pronunțe „slam” chiar așa cum se scrie, deși pe vremea sa toți comentatorii pronunțau „șlem”.

Aici ar putea interveni adepții pronunțării cuvintelor străine ca în limbile de proveniență. Nu spunem noi maus și laic, deși scriem încă mouse și like?

Ca să împăcăm (și să complicăm!) pe toată lumea, cred că ar trebui să pronunțăm acest cuvânt exact așa cum se pronunță în țările care organizează astfel de turnee: Franța (https://www.larousse.fr/dictionnaires/francais/chelem/15061?q=chelem#14929), Marea Britanie și Statele Unite (https://dictionary.cambridge.org/dictionary/english/slam) și, în sfârșit, Australia (https://fr.wiktionary.org/wiki/slam#Prononciation).

 

Publié dans A scrie şi… a şti să scrii | Pas de Commentaire »

 

projet robot |
L.DUMON |
Référentiel de Naissance |
Unblog.fr | Créer un blog | Annuaire | Signaler un abus | TRAVAUX PRATIQUES DE PHYSIQUE
| simao25
| ECO---Blog