Dubla evidențiere

Posté par Constanta-Ecaterina Naidin le 27 janvier 2019

 

Există mai multe moduri de a evidenția sau de a pune în valoare un cuvânt sau un grup de cuvinte:

– ghilimelele;

– caracterele italice;

– caracterele îngroșate (boldate);

– majusculele sau capitalele;

– sublinierea.

Folosirea corectă a acestor modalități de evidențiere face parte din portofoliul profesional al tipografilor și al editorilor. Dar, în era digitală, puțini sunt aceia care își dau seama că folosirea caracterelor de tipar presupune și aplicarea unor cunoștințe din domeniul tipografiei; cât despre editori, am văzut cazul manualelor școlare care au propagat niște modele de scriere pe care nimeni nu le-a controlat. Sau, mai degrabă, nimeni nu a știut ce și cum să controleze.

Însă nu trebuie să ai cine știe ce pregătire tipografică sau editorială ca să îți dai seama că este inutil și redundant să amesteci aceste modalități de evidențiere. Chiar când eram mici, doamna învățătoare ne interzicea să subliniem cu o linie textul închis între ghilimele, dar câți dintre noi își mai amintesc de acele lecții atât de utile și de prețioase?

Dubla evidențiere se întâlnește, din păcate, în toate tipurile de documente, unele mai pretențioase decât altele. De exemplu, în scrierea numelor instituțiilor: Liceul „Voltaire”, Școala „Mihai Eminescu”.
Eu nu folosesc ghilimele pentru a încadra numele instituțiilor. Nu se folosesc în nicio limbă civilizată în acest context și nici măcar în limba română nu ar trebui să fie folosite, pentru că ultima ediție a Îndreptarului ortografic, ortoepic și de punctuație nu are niciun paragraf consacrat acestui tip de ghilimele. Majusculele inițiale sunt suficiente pentru a sublinia importanța acestor nume. Dar unii redactori nu se mulțumesc doar cu ghilimelele, ci parazitează și niște majuscule cu ele: Colegiul Național „MARIE CURIE” sau Institutul „ION POPESCU”.

Însă cel mai frecvent caz de parazitism este cel al ghilimelelor care încadrează un text scris în caractere italice, printre care se mai ițesc și câteva caractere îngroșate. Evitarea combinării caracterelor italice cu ghilimelele ține de cunoașterea „misiunii” lor. În toate cărțile de specialitate scrie că ghilimelele și caracterele italice se concurează în privința introducerii unui citat sau a unui discurs direct. (În cărțile în limba română se vorbește despre „caractere cursive”, dar este vorba despre o eroare izvorâtă din necunoașterea diferenței dintre „caracterele cursive” și „caracterele italice”.)

Pe de altă parte, ghilimelele și caracterele italice au și „misiuni” proprii care complică foarte mult sarcina celui care vrea să le combine atunci când, de exemplu, trebuie să introducă un citat în citat sau un cuvânt străin neadaptat. 

În concluzie, ori e una, ori e alta, dar niciodată ghilimele și caractere italice la un loc.

La fel, combinarea celorlalte modalități de evidențiere nu este recomandată în afara contextelor care le autorizează (ierarhizarea titlurilor, de exemplu, nu admite combinarea majusculelor italice cu atributul bold decât în cazul unor stiluri de titlu bine definite).

Eu citesc acum o programă școlară făcută de Institutul de Științe ale Educației și mă exasperează abuzul de caractere italice parazitate de ghilimele, nici acelea introduse cum trebuie. Oare de ce vor unii să ne coboare la nivelul lor, pretinzând că ne perfecționează? Și cât vor mai fi tolerate aceste pretinse „științe ale educației”?

 

 

 

 

 

Laisser un commentaire

 

projet robot |
L.DUMON |
Référentiel de Naissance |
Unblog.fr | Créer un blog | Annuaire | Signaler un abus | TRAVAUX PRATIQUES DE PHYSIQUE
| simao25
| ECO---Blog