Între limbaj și metalimbaj

Posté par Constanta-Ecaterina Naidin le 16 septembre 2018

Recentul scandal al manualelor școlare a scos în evidență un lucru îngrijorător: realizatorii manualelor nu au cunoștințele necesare unei bune prezentări tipografice a acestora și nu pot recunoaște o greșeală tipografică. Ei sunt pregătiți doar pentru a recunoaște că au făcut greșeli lingvistice ca cele din imaginea de mai jos (A536.pdf, pag. 183). 

 

greseli manual lui doamnei

 

Când vine vorba de prezentarea tipografică, există cel puțin un făcător de manuale românești care nu vede nicio diferență între alegerile tipografice pe care le face un editor pentru a evidenția din punct de vedere vizual elementele unei norme, iar dacă încerci să îi arăți care este această diferență, te amenință cu avocații.

Mi s-a întâmplat personal, atunci când am postat în spațiul public o imagine în care lipsa de evidențiere tipografică a unor fraze de sine stătătoare, cuprinse între paranteze și inserate într-o altă frază de sine stătătoare, transformă aceste fraze în abateri de la norma stabilită în cuprinsul paragrafului 287 din ultimul  Îndreptar ortografic, ortoepic și de punctuație, lucrare de referință destul de veche, dar al cărei conținut nu poate fi contestat.

Modul de lucru defectuos apare în imaginea de mai jos, unde se vede clar cum norma, românească și internațională, este rușinos încălcată în cazul folosirii parantezelor.

pag.105, păpușă

Spre surprinderea mea, doamna responsabilă de realizarea impecabilă a acestor manuale postează și dumneaei în spațiul public o serie de imagini extrase din GALR și GBLR, care par să ilustreze același mod de lucru, și mă acuză public că am inventat o greșeală, pentru că și în GALR și în GBLR ar exista fraze ca cele pe care eu le-am considerat greșite.

Numai că doamna în cauză nu a observat că toate frazele din respectivele gramatici, prezentate ca argument pentru pretinsa mea greșeală, erau formatate cu atribut italic, ceea ce reprezintă tradiția și norma internațională de introducere a exemplelor în lucrările lingvistice, în cele didactice și în dicționare. Aș adăuga chiar că GBLR, ultima gramatică a Academiei, a renunțat la punctul final atunci când a introdus respectivele exemple între paranteze, apropiindu-se de modelul de lucru al gramaticilor moderne care i-au inspirat conținutul (de exemplu, GBLR scoate din sintaxa limbii române „atributul”, înlocuindu-l cu „complementul numelui”, familiar francofonilor).

Această normă internațională se bazează pe concepte demult intrate în lucrările științifice, începând cu mai vechea diferență dintre uzaj și mențiune, continuând cu autonimia, descoperită în 1934 de către un logician, pentru a se ajunge la distincția, unanim acceptată în lumea științifică, dintre limbaj și metalimbaj.

Aceste categorii sunt cunoscute lingviștilor și editorilor, iar prezentarea lor tipografică se bazează pe niște reguli care să le diferențieze vizual, așa cum se întâmplă în cazul tratării tipografice a definiției (discursul metalingvistic) și a exemplului într-o lucrare lingvistică sau didactică. Într-o lume a diversificării tehnicilor de imprimare, atributul italic rămâne cel mai folosit instrument de evidențiere a exemplelor, deși există și variante mai scumpe, precum trecerea pe rândul următor (mult spațiu) sau formatarea cu atribut color aplicat tuturor elementelor unui exemplu (costuri mai mari).

Și dacă, să presupunem, doamna ar avea dreptate și nu ar trebui să existe nicio diferențiere vizuală în prezentarea tipografică a exemplelor, atunci conținutul GALR ar fi în întregime greșit, pentru că acolo există paranteze conținând exemple formate din serii de fraze complete (cu majusculă și punct final), formatate cu atribut italic, despărțite prin virgule și plasate în interiorul altor fraze, or norma nu admite virgulă după punct final, nici literă mare (majusculă de poziție) după virgulă.

La fel s-ar întâmpla și cu manualul pe care l-a realizat, unde numărul greșelilor ar spori, pentru că fraze complete urmate de virgulă, dar formatate cu atribut italic, există și în acest manual, dar nu pot fi contestate pentru că sunt „salvate” tocmai de caracterele italice în care au fost scrise. Însă, după logica expusă mai sus, care nu vede nicio diferență între limbaj și metalimbaj, între text formatat cu atribut italic și text normal, aceste fraze ar trebui să fie greșite, din același motiv expus mai sus: norma nu admite virgulă după punct final, nici literă mare (majusculă de poziție) după virgulă.

Ar fi fost bine dacă doamna despre care vorbesc ar fi cunoscut aceste lucruri, indispensabile bagajului cultural al unui filolog, înainte de a mă amenința cu avocatul. Am fi avut manuale mult mai bune și am fi învățat cu toții că modelul de lucru nu este normă, dar că, în cele mai multe cazuri, o respectă și ne rămâne nouă să fim suficient de pregătiți pentru a recunoaște căile prin care o face.

 

Laisser un commentaire

 

projet robot |
L.DUMON |
Référentiel de Naissance |
Unblog.fr | Créer un blog | Annuaire | Signaler un abus | TRAVAUX PRATIQUES DE PHYSIQUE
| simao25
| ECO---Blog