Greșeli frecvente în realizarea unei enumerări verticale

Posté par Constanta-Ecaterina Naidin le 29 août 2018

Zilele acestea, toată lumea a analizat și înfierat greșelile de scriere din manualele de geografie și de istorie pentru clasa a VI-a. Curios însă, nimeni nu s-a aplecat asupra manualului de limba română (A537.pdf pe site-ul https://www.manuale.edu.ro/), care le concurează serios pe primele două, atât în greșeli lingvistice (litere dublate, calchieri nelexicalizate în limba română, sensuri schimbate, punctuație inadecvată), cât și în greșeli tipografice, cele mai frecvente fiind legate de realizarea enumerărilor verticale.

Realizarea unei enumerări orizontale sau verticale corecte ține de măiestria redactorului, mai ales că nu există o reglementare oficială a acestui tip de organizare a textului în limba română, singurele repere fiind ghidurile interne de redactare elaborate de unele instituții sau comunități profesionale, cele mai fiabile rămânând ghidurile traducătorilor.

„Păcatele” cele mai grave ale enumerărilor din manualul de limba română pentru clasa a VI-a sunt comise în cazul punctuației elementelor enumerate și al distribuției spațiale a acestora într-o enumerare verticală simplă sau multiplă.

Punctuația elementelor unei enumerări verticale

Este componenta cea mai puțin variabilă într-o astfel de structurare a unui text. Punctuația elementelor enumerate trebuie să asigure continuitatea sintactică a elementelor enumerate astfel încât, citită pe orizontală, întreaga enumerare să se prezinte ca un text coerent, fără întreruperi interne care să necesite o punctuație finală înainte de ultimul element.

În tradiția românească, enumerarea verticală, simplă sau multiplă, este anunțată de un pasaj introductiv care se încheie cu semnul „două puncte” (:). Imediat sub acesta sunt ordonate elementele enumerate introduse de jaloane specifice și urmate de semnele de punctuație „virgulă” (,) sau „punct și virgulă” (;), iar semnul „punct final” (.) se așază doar după ultimul element din listă. Alegerea între semnele „virgulă” și „punct și virgulă” se face în funcție de lungimea elementelor enumerate („virgulă”, pentru cele scurte, deși pentru acestea se poate renunța la punctuație), dar și în funcție de tipul jalonului enumerativ ales (litere, cifre, en dash, em dash etc.). Folosirea semnului „punct și virgulă” (;) capătă însă tot mai mult teren și doar niște reguli interne specifice ar putea conduce la altă alegere. Există însă și cazul elementelor mai lungi, formate din fraze complete, când punctul final se impune după fiecare frază enumerată, chiar dacă aceste fraze urmează după semnul „două puncte”.
Să mai reținem și că în alte limbi, precum limba franceză, punctuația elementelor enumerate într-o listă multiplă se face în mod diferit de modelul românesc.

Pentru selecția jaloanelor enumerative, se respectă regulile diviziunii textului, folosindu‑se cifre, litere, liniuțe și puncte. Într-un document profesional, așa cum este un manual, sunt proscrise jaloanele fanteziste (bifele, săgețile, rombulețele, pătrățelele, bulinuțele etc.). Listele Word (Bullets) ne pot ajuta pentru că oferă modele profesionale orientative.

Așadar, regula de aur a punctuației în cazul unei enumerări verticale este ca primul semn de punctuație să fie semnul „două puncte” (:) care încheie pasajul introductiv (numit „teză” în unele ghiduri de redactare pentru limba română), iar ultimul semn să fie „punctul final” (.) așezat după ultimul element din listă.

Exemplu:

 

   enumer ex 

Dacă examinăm macheta folosită pentru realizarea uneia dintre enumerările verticale multiple, machetă care se repetă în manualul analizat, vom observa niște puncte finale înainte de ultimul element enumerat, ceea ce înseamnă mai mult decât o greșeală tipografică. Ai pus punct înainte de ultimul element, ai terminat, enumerarea nu mai poate continua. Vom observa, de asemenea și jaloanele enumerative alese, acele bife inadecvate nivelului științific al unui manual, fie acesta și pentru copii de 12 ani. Și ar mai fi ceva de spus despre discontinuitatea sintactică și despre lipsa de uniformitate morfologică a elementelor enumerate, dar asta cu altă ocazie.

enumerare verticala

Distribuția spațială a elementelor enumerate

Regula generală a distribuției spațiale într-o enumerare verticală este ca toate elementele enumerate să treacă pe rândul următor pasajului introductiv. Este o greșeală tipografică introducerea primului element în continuarea părții introductive, imediat după semnul „două puncte” (:).

Apoi, între pasajul introductiv și primul element din listă se lasă o distanță egală cu un rând și aceeași distanță se păstrează și între ultimul element al listei și paragraful următor.

În sfârșit, toate jaloanele enumerative ar trebui să se afle la același nivel cu prima literă a pasajului introductiv, drept care elementele scrise ce urmează acestor jaloane ar trebui deplasate spre dreapta  suportului de scriere (platformă de internet, pagină Word etc.). Această distribuție este totuși rar folosită în practica românească și nu este percepută ca o greșeală, ci doar ca o exigență a puriștilor.

Încălcarea regulii generale descrise mai sus este însă o greșeală, pentru că distribuția orizontală nu poate fi amestecată cu cea verticală într-un document profesional, de unde mirarea noastră în cazul manualului despre care vorbim.

sol

Lăsând deoparte aceste neajunsuri tipografice și cele câteva greșeli lingvistice, cred că manualul are un conținut foarte bun, cu texte frumoase și cu multe activități interesante în jurul acestora. Dar, cum se întâmplă adeseori, conținutul poate fi pasionant și chiar captivant, o prezentare defectuoasă îi va îngreuia înțelegerea și va conduce și la formarea unor șabloane mentale de scriere greșită.

Laisser un commentaire

 

projet robot |
L.DUMON |
Référentiel de Naissance |
Unblog.fr | Créer un blog | Annuaire | Signaler un abus | TRAVAUX PRATIQUES DE PHYSIQUE
| simao25
| ECO---Blog