Eșecul limbii române scrise

Posté par Constanta-Ecaterina Naidin le 30 août 2018

Mâine se sărbătorește Ziua Limbii Române. Mă uit la cele două manuale de limba română pentru clasa a VI-a și mă gândesc că singurul lucru pe care l-am putea sărbători este eșecul limbii române scrise.

A fost mare scandal pentru greșelile din manualele de geografie și de istorie, niște greșeli ușor de recunoscut de toată lumea și poate tocmai de aceea indignarea publică a fost maximă și a determinat retipărirea manualelor în cauză.

Manualele de limba română conțin mult mai multe greșeli, dar nu oricine le poate recunoaște: greșeli de punctuație, greșeli lexicale, greșeli de sintaxă, greșeli tipografice. Adică exact acele greșeli care nu ar trebui să existe în manualul unei limbi, pentru că un astfel de manual se presupune că te învață cum să scrii corect, iar cunoscătorii acelei limbi nu ar trebui să facă aceste greșeli nici măcar pe Facebook (unde se spune că este permisă o relaxare a exprimării scrise).

Cu toate acestea, niște „cunoscători” au scris aceste manuale, alții ca ei le-au verificat și evaluat și tot alții, la fel de „învățați”, le-au aprobat. O lucrare trecută prin atâtea filtre ar fi trebuit să fie perfectă.

De aceea, nu poți fi decât uimit în fața unor greșeli a căror evitare începe a se face încă din clasa a II-a. De exemplu, în manualul cu patru autori (A536.pdf), secvența „A (Adevărat) sau F (Fals)” apare de patru ori. Niște profesori de română adevărați ar fi trebuit să știe că între paranteze se scriu cu literă mare la inițială doar substantivele proprii, secvențele care încep cu un nume propriu sau primul cuvânt al unei fraze complete. Nu există, așadar, nicio justificare pentru majusculele cuvintelor „adevărat” și „fals” scrise între paranteze, așa scrie în toate lucrările de referință de care autorii și verificatorii acestor manuale nu au ținut cont.

Autorii noștri nu știu însă nici cum se scriu cuvintele aflate între ghilimele. De exemplu, o frază completă plasată între ghilimele are punctul final după ghilimelele de închidere. Se găsește la pagina 22, dar această situație apare de foarte multe ori în cuprinsul manualului, nu însă în cazul unor texte preluate din presă, unde punctuația este corectă (pag. 140), ceea ce ar fi trebuit să le dea de gândit autorilor. Și mai rău, există fraze citate introduse prin semnul „două puncte” care au punctuație finală, dar după ghilimelele de închidere se mai pune un „punct final”. Eu nu pot să cred așa ceva! E ca și când acești oameni nu au citit în viața lor o carte! Puteau să se uite în ultima ediție a Îndreptarului ortografic, ortoepic și de punctuație, măcar pentru a vedea cum au fost scrise acolo exemplele (deși, chiar și acolo există alegeri care nu mai sunt de actualitate, precum combinarea atributului italic cu ghilimelele).
Tot în acest manual există contexte în care folosirea ghilimelelor era obligatorie, după cum am văzut enumerări verticale introduse printr-un… „punct final” sau fraze complete între paranteze introduse după semnul „două puncte”.

Nu insist asupra tuturor greșelilor, pentru că ar trebui deschis un șantier. O să atașez niște poze cu o parte din greșelile descrise mai sus. Ceea ce este revoltător este faptul că atâtea persoane, pretins instruite, au lăsat atât de multe greșeli într-un manual de limba română. Dacă acesta este nivelul de cunoaștere al unor profesori cu gradul întâi sau cu doctorat înseamnă că o întreagă știință este pe cale de dispariție și nu editurile ar trebui sancționate.

Adevarat fals

dezacord

paranteze dupa semnul doua puncte

 punct dupa ghilim cu punct finalapunct dupa ghilimele

 

 

 

Publié dans A scrie şi… a şti să scrii | Pas de Commentaire »

Greșeli frecvente în realizarea unei enumerări verticale

Posté par Constanta-Ecaterina Naidin le 29 août 2018

Zilele acestea, toată lumea a analizat și înfierat greșelile de scriere din manualele de geografie și de istorie pentru clasa a VI-a. Curios însă, nimeni nu s-a aplecat asupra manualului de limba română (A537.pdf pe site-ul https://www.manuale.edu.ro/), care le concurează serios pe primele două, atât în greșeli lingvistice (litere dublate, calchieri nelexicalizate în limba română, sensuri schimbate, punctuație inadecvată), cât și în greșeli tipografice, cele mai frecvente fiind legate de realizarea enumerărilor verticale.

Realizarea unei enumerări orizontale sau verticale corecte ține de măiestria redactorului, mai ales că nu există o reglementare oficială a acestui tip de organizare a textului în limba română, singurele repere fiind ghidurile interne de redactare elaborate de unele instituții sau comunități profesionale, cele mai fiabile rămânând ghidurile traducătorilor.

„Păcatele” cele mai grave ale enumerărilor din manualul de limba română pentru clasa a VI-a sunt comise în cazul punctuației elementelor enumerate și al distribuției spațiale a acestora într-o enumerare verticală simplă sau multiplă.

Punctuația elementelor unei enumerări verticale

Este componenta cea mai puțin variabilă într-o astfel de structurare a unui text. Punctuația elementelor enumerate trebuie să asigure continuitatea sintactică a elementelor enumerate astfel încât, citită pe orizontală, întreaga enumerare să se prezinte ca un text coerent, fără întreruperi interne care să necesite o punctuație finală înainte de ultimul element.

În tradiția românească, enumerarea verticală, simplă sau multiplă, este anunțată de un pasaj introductiv care se încheie cu semnul „două puncte” (:). Imediat sub acesta sunt ordonate elementele enumerate introduse de jaloane specifice și urmate de semnele de punctuație „virgulă” (,) sau „punct și virgulă” (;), iar semnul „punct final” (.) se așază doar după ultimul element din listă. Alegerea între semnele „virgulă” și „punct și virgulă” se face în funcție de lungimea elementelor enumerate („virgulă”, pentru cele scurte, deși pentru acestea se poate renunța la punctuație), dar și în funcție de tipul jalonului enumerativ ales (litere, cifre, en dash, em dash etc.). Folosirea semnului „punct și virgulă” (;) capătă însă tot mai mult teren și doar niște reguli interne specifice ar putea conduce la altă alegere. Există însă și cazul elementelor mai lungi, formate din fraze complete, când punctul final se impune după fiecare frază enumerată, chiar dacă aceste fraze urmează după semnul „două puncte”.
Să mai reținem și că în alte limbi, precum limba franceză, punctuația elementelor enumerate într-o listă multiplă se face în mod diferit de modelul românesc.

Pentru selecția jaloanelor enumerative, se respectă regulile diviziunii textului, folosindu‑se cifre, litere, liniuțe și puncte. Într-un document profesional, așa cum este un manual, sunt proscrise jaloanele fanteziste (bifele, săgețile, rombulețele, pătrățelele, bulinuțele etc.). Listele Word (Bullets) ne pot ajuta pentru că oferă modele profesionale orientative.

Așadar, regula de aur a punctuației în cazul unei enumerări verticale este ca primul semn de punctuație să fie semnul „două puncte” (:) care încheie pasajul introductiv (numit „teză” în unele ghiduri de redactare pentru limba română), iar ultimul semn să fie „punctul final” (.) așezat după ultimul element din listă.

Exemplu:

 

   enumer ex 

Dacă examinăm macheta folosită pentru realizarea uneia dintre enumerările verticale multiple, machetă care se repetă în manualul analizat, vom observa niște puncte finale înainte de ultimul element enumerat, ceea ce înseamnă mai mult decât o greșeală tipografică. Ai pus punct înainte de ultimul element, ai terminat, enumerarea nu mai poate continua. Vom observa, de asemenea și jaloanele enumerative alese, acele bife inadecvate nivelului științific al unui manual, fie acesta și pentru copii de 12 ani. Și ar mai fi ceva de spus despre discontinuitatea sintactică și despre lipsa de uniformitate morfologică a elementelor enumerate, dar asta cu altă ocazie.

enumerare verticala

Distribuția spațială a elementelor enumerate

Regula generală a distribuției spațiale într-o enumerare verticală este ca toate elementele enumerate să treacă pe rândul următor pasajului introductiv. Este o greșeală tipografică introducerea primului element în continuarea părții introductive, imediat după semnul „două puncte” (:).

Apoi, între pasajul introductiv și primul element din listă se lasă o distanță egală cu un rând și aceeași distanță se păstrează și între ultimul element al listei și paragraful următor.

În sfârșit, toate jaloanele enumerative ar trebui să se afle la același nivel cu prima literă a pasajului introductiv, drept care elementele scrise ce urmează acestor jaloane ar trebui deplasate spre dreapta  suportului de scriere (platformă de internet, pagină Word etc.). Această distribuție este totuși rar folosită în practica românească și nu este percepută ca o greșeală, ci doar ca o exigență a puriștilor.

Încălcarea regulii generale descrise mai sus este însă o greșeală, pentru că distribuția orizontală nu poate fi amestecată cu cea verticală într-un document profesional, de unde mirarea noastră în cazul manualului despre care vorbim.

sol

Lăsând deoparte aceste neajunsuri tipografice și cele câteva greșeli lingvistice, cred că manualul are un conținut foarte bun, cu texte frumoase și cu multe activități interesante în jurul acestora. Dar, cum se întâmplă adeseori, conținutul poate fi pasionant și chiar captivant, o prezentare defectuoasă îi va îngreuia înțelegerea și va conduce și la formarea unor șabloane mentale de scriere greșită.

Publié dans A scrie şi… a şti să scrii | Pas de Commentaire »

 

projet robot |
L.DUMON |
Référentiel de Naissance |
Unblog.fr | Créer un blog | Annuaire | Signaler un abus | TRAVAUX PRATIQUES DE PHYSIQUE
| simao25
| ECO---Blog