• Accueil
  • > Archives pour le Jeudi 19 septembre 2013

„ORTHOFRANÇAIS”, O EROARE DE CONCURS!

Posté par Constanta-Ecaterina Naidin le 19 septembre 2013

Mi s-a reproșat de curând că nu îmi implic elevii în activități prestigioase organizate la nivel național și mi s-a dat exemplul concursului „ORTHOFRANÇAIS” – păstrez ghilimelele pentru că par să fie specificul acestui concurs, personal  nu sunt de acord cu majusculele încadrate de ghilimele – organizat de ISJ Buzău și de Ministerul Educației Naționale din România.

Auzisem de acest concurs, dar ideea de a da bani pe o carte drept condiție de participare mi-a repugnat întotdeauna, așa că nu l-am luat în calcul, însă mult lăudatul prestigiu m-a determinat să arunc o privire peste cerințele acestui concurs și am rămas surprinsă în fața distanței dintre pretenția organizatorilor de a dezvolta un concurs pe marginea celei mai dificile probe de limba franceză și puținătatea cunoștințelor acestora în domeniul ortografiei limbii franceze și a metodologiei de predare a acesteia.  Am găsit niște subiecte la această adresă și, după ce am parcurs câteva pagini, mi-am dat seama că această activitate face un rău imens limbii franceze, copiilor care vor să facă performanță în domeniu și profesorilor care se străduiesc să îi pregătească după broșurica impusă de o anume editură.

Dincolo de mărcile de incoerență în redactarea subiectelor (cuvântul points este scris când cu majuscule, când cu minuscule, cuvântul „lacunaire”, care încheie prima cerință, este urmat când de punct final, când de semnul două puncte, fără spațiu insecabil în față, așa cum cer normele scrierii corecte în limba franceză, elementele unei enumerări orizontale sunt separate când de virgulă, când de punct și virgulă), dincolo chiar de… o greșeală de ortografie gravă, respectiv introducerea după un punct final a unei perechi de paranteze care nu conține o frază completă, două alte mărci de necunoaștere a domeniului ar trebui să dea de gândit celor care ar mai vrea să își implice elevii în acest concurs, care mai este și pe bani, vrând parcă să ilustreze zicerea populară că o anume dimensiune intelectuală se plătește.

1. Exercițiul al doilea propus elevilor  este ceea ce se numește în limbajul de specialitate un exercițiu de cacografie. Nu este o ironie, acesta este numele științific al exercițiului de corectare a unui text scris intenționat cu greșeli. Dacă ar fi avut cât de cât o preocupare în domeniul ortografiei limbii franceze, dacă ar fi participat la vreun concurs profesionist de ortografie a limbii franceze, nu zic să-l fi și câștigat, organizatorii ar fi știut că acest tip de exercițiu se adresează profesioniștilor, adică acelora care au deja o carieră în domeniul scrierii corecte (secretarii, corectorii, traducătorii, redactorii, chiar și profesorii), sau adulților pasionați de ortografia limbii franceze care vor să-și îmbunătățească sau să-și testeze nivelul.

Din punct de vedere metodologic, de predare și învățare a limbii franceze, lucrările de specialitate interzic, încă din 1850, antrenarea elevilor, mici sau mari, într-un astfel de exercițiu, din cauza formelor greșite pe care aceștia le pot  memora, iar în  1880 un Dictionnaire pédagogique descria acest exercițiu drept „une malencontreuse invention”. De ce s-au gândit organizatorii să reînvie această metodă într-un concurs destinat elevilor din România, de ce specialiștii din MEN au aprobat și aplaudat cu frenezie această inițiativă este greu de înțeles.

2. Dovada necunoașterii specificului concursurilor de ortografie rezidă însă în ceea ce propunătorii numesc „règle de décompte des mots”, adică „regulă de numărare a cuvintelor”, iar exemplele pe care ni le dau sunt o ilustrare a amatorismului promotorilor acestui concurs în materie de ortografie a limbii franceze.

„ORTHOFRANÇAIS”, O EROARE DE CONCURS!  dans A scrie şi… a şti să scrii regle-de-decompte

După cum se vede în imagine, un enunț precum  je ne l’ai pas vu depuis avant-hier ar conține doar șapte cuvinte. Este o eroare pentru că această regulă funcționează doar în scrierea computerizată, nu și în scrierea de mână. Această secvență ar fi putut conține  într-adevăr numărul de cuvinte pe care organizatorii l-au avansat dacă proba s-ar fi susținut pe calculator și cuvintele ar fi fost analizate de contorul unui program de procesare a textului, precum Word Count din Word. Doar un astfel de contor interpretează cuvântul ca pe „un ensemble de signes placés entre deux espaces”.

Într-un concurs lingvistic desfășurat în mod tradițional, cu creionul pe hârtie adică, interpretarea unui cuvânt se face din punct de vedere lingvistic, mai precis lexicologic, iar nu informatic. Fac această precizare pentru că proba a treia a concursului propus nu este întâlnită în concursurile de ortografie, este o probă de creație specifică testelor de cunoaștere a limbii franceze (producție scrisă), având diferite forme : résumé de texte, essai argumentatif, lettre administrative și altele. Este opțiunea organizatorilor să propună o astfel de probă, dar cunoașterea ortografiei se testează prin alt fel de exerciții, în special prin dictări. Dacă au ales totuși această probă, ar fi trebuit să propună o regulă de numărare a cuvintelor adecvată exercițiului și modului de scriere.

Revenind la această regulă, în secvența citată, unde avant-hier formează o singură unitate lexicală, fiind vorba de un cuvânt compus, există opt cuvinte, adică un pic mai mult decât le-a ieșit organizatorilor după regula pe care au oferit-o elevilor și profesorilor.

În ce privește cuvântul c’est-à-dire, regula este de prisos pentru că este vorba de o locuțiune adverbială sau conjuncțională pe care dicționarele o înregistrează ca pe o intrare separată, așadar, avem a face cu un singur cuvânt și în informatică, și în lexicologie, concluzia fiind că exemplul nu a fost bine ales, dar și că autorii subiectelor au cunoștințe lingvistice limitate.

Acestea sunt nuanțe pe care inițiatorii unui concurs de ortografie ar trebui să le cunoască și să nu ofere unor copii inteligenți exemple greșite de care se vor debarasa foarte greu mai târziu.

De asemenea, consultantul lingvistic al editurii care a publicat aceste subiecte, dacă o fi existând vreunul, ar fi trebuit să știe aceste lucruri și să nu arunce pe piață și în sistemul de educație din România această culegere pretins profesionistă, în fapt o dovadă a unei slabe cunoașteri a domeniului tratat. Poate aruncă acest consultant lingvistic o privire și asupra rândului subliniat din imaginea de mai jos, extrasă din documentul de concurs.

faute-de-syntaxe cacographie dans A scrie şi… a şti să scrii


În plus, cred că broșurica în cauză violează grav legea dreptului de autor. Din câte știu eu, dreptul de autor se aplică unei opere literare pe timpul vieții autorului și încă cincizeci de ani după moartea acestuia. Claude Roy a murit în 1997, Marguerite Duras în 1996, iar Tahar Ben Jelloun trăiește încă. Este permisă utilizarea unor fragmente din operele literare în scopuri educative, dar numai cu titlu de exemplificare, nu și de comercializare. Această broșură este comercializată, iar „contributorii”, adică cei care au însăilat probele de concurs, sunt recompensați cu drepturi bănești, titlul de „autor” și alte avantaje pe care fișele de evaluare a profesorilor le contabilizează și pe care le putem găsi în regulamentul concursului, disponibil pe internet.

Măcar acest din urmă aspect să trezească atenția MEN.

 

Publié dans A scrie şi… a şti să scrii | Pas de Commentaire »

 

projet robot |
L.DUMON |
Référentiel de Naissance |
Unblog.fr | Créer un blog | Annuaire | Signaler un abus | TRAVAUX PRATIQUES DE PHYSIQUE
| simao25
| ECO---Blog